11 Iosifescu Delia

Chimia-prieten sau dusman?

“Chimia e de partea celor buni. Rugina calomniei nu afectează suflete de aur”.
*Am preferat să încep cum s-ar zice eseul meu printr-un citat care îmbrăcă şi în acelaşi timp serveşte drept etichetă a rândurilor de mai jos…
Chimia este ştiinţa care studiază substanţele chimice care sunt constituite din atomi sau particulele subatomice, precum protonii, electronii şi neutronii. Atomii se combină pentru producerea moleculelor şi a cristalelor. Chimia mai este numită şi ştiinţă de mijloc sau ştiinţă centrală, întrucât combină toate celelalte ştiinţe ale naturii, precum astronomia, fizica, biologia şi geologia. Domeniul chimiei se imparte in: chimia organica, chimia anorganica si chimia fizica. Chimia anorganica studiaza proprietatile fizice si chimice ale elementelor si combinatiilor lor (in afara de compusii carbonului studiati de chimia organica), precum si legile generale ale combinarii chimice. Chimia organica studiaza combinatiile carbonului cu cateva elemente ( hidrogen, oxigen, azot, sulf, halogen etc.). Aparitia chimiei în Europa a avut loc datorită epidemiilor frecvente de ciumă si molimi (cum ar fi moartea neagră) din asa-numitele Vremuri Întunecate, care a dus la o crestere a nevoii de medicamente. Se credea că există un medicament universal numit elixirul vietii care poate vindeca toate bolile, dar care, precum piatra filozofală, nu a fost niciodată găsit.
În acelaşi timp, chimia putem spune că are utilizare în viaţa de zi cu zi cum ar fi în: studiul fixării azotului de rădăcinile unor plante, studierea proceselor de fotosinteză, în industrie- producerea energiei electrice, în medicină- stabilirea duratei de viaţă a globulelor roşii din sânge, diagnosticarea unor boli sau tumori.
*Chimia are atât părţi bune, cât şi efecte devastatoare. Unul dintre cei mai mari duşmani ai omului şi ai vieţii pe pământ ar fi poluarea aerului. Omul transformă natura în folosul său. Consumul mare de oxigen în diverse activităţi şi eliminarea în aer a unui număr foarte mare de substanţe toxice duc la încărcarea atmosferei cu substanţe dăunătoare vieţii. Câţiva poluanţi gazoşi ar fi dioxidul de carbon, eliminat în cantităţi mari atunci când expirăm, prin arderea combustibililor sau prin procese de fermentăţie. El nu este un gaz toxic, dar poate produce axfisiere. Monoxidul de carbon este un gaz rezultat prin arderea incompletă a cărbunilor.
Cred că aici ar fi cazul să reamintim şi anumite personalităţi care îşi merită cu mândrie statutul. Filosoful grec Aristotel încearcă să descopere piatra filosofală sau elixirul vieţii. În secolul XVII se pun bazele chimiei experimentale. Galileo Galilei descoperă importanţa experimentului ştiinţific în fizică, iar Robert Boyle duce la bun sfârşit teoria acestuia, punândbaze în experienţă şi observaţie în domeniul chimiei.
Urmează o perioadă înfloritoare în chimie, iar mai apoi, la începutul secolului XX, Marie Curie dă frâu liber perioadei chimiei contemporane.
De atunci, chimia naşte noi ramuri ale ştiinţelor experimentale: chimia organică, biologia, industriile nucleare, iar din punct de vedere medical, natalitatea creşte foarte mult datorită descoperirilor farmaceuticelor.
Din punctul meu de vedere, şi asta în doar câteva rânduri, pot spune că ştiinţa numită chimie este importantă, în primul rând pentru cei care merg mai departe în viaţa pe un domeniu care se afla în strânsă legătură cu această. Desigur şi aici gusturile şi admiraţia variază, că în orice domeniu; unii au capacitatea de înţelegere şi plăcere a acestei materii foarte mare, alţii nu.
Cu riscul de a mă repetă, ţin să menţionez încă o dată importanta chimiei, ştiinţă fără de care unele domenii pur şi simplu nu ar mai exista si practic nici noi nu am exista. Nu puteam să nu închei această aşa-zisă compunere tot printr-un citat care mie sincer, mi-a plăcut mult şi cred că reliefează adevărul: “Spriţul cel mai pătrunzător, în făţa căruia se vor deschide posibilităţi de a înclina, nu tabele, ci planete, este spiritul investigator al omului. Crede în acest lucru!" (citat de Dmitri Mendeleev).